Ştim deja că psihologia este ştiinţa care se ocupă de studiul minţii, a proceselor mentale şi a comportamentelor omului. Fie că vorbim despre temperament, personalitate, conştient/inconştient sau comportamente dezadaptative, ne aflăm sub marea umbrelă a psihologiei. Şi totuşi, multitudinea de specializări, şcoli, abordări terapeutice, tipuri de terapii şi direcţii pe care poate lucra un specialist mai mult ne încurcă decât să ne lămurească, generează confuzie, reticenţă şi reprezintă o piedică în accesarea serviciilor de sănătate mentală. Consider necesar să descriu două dintre aceste faţete, extrem de importante, şi anume psihologia clinică şi psihoterapia.

Care e diferenţa şi cum ştim de care avem nevoie?

Psihologia clinică are ca principal scop evaluarea sănătăţii mentale si diagnosticarea afecţiunilor psihice. Psihologul clinician se foloseşte de teste validate ştiinţific pentru a evalua problemele şi disfuncţionalităţile cu care ne confruntăm, cauzele acestora şi dacă este necesar ne direcţionează către alte investigaţii medicale (psihiatrice, neurologice).
Apelăm la psihologul clinician când ne confruntăm cu simptome psihice şi emoţionale puternice, care ne afectează funcţionarea din viaţa de zi cu zi, fie ea personală sau profesională, iar pentru că psihologul clinician realizează şi intervenţie terapeutică de scurtă durată, în cadrul şedinţelor vom descoperi soluţii şi strategii pe termen scurt, care să ne ajute să depăşim dificultăţile de moment.

Psihoterapia vine să completeze şedinţele de psihologie clinică, sondează mai profund pentru a găsi ce din structura personalităţii noastre sau ce evenimente din trecut pot conduce la apariţia unor disfuncţionalităţi şi a unor comportamente dezadaptative. Scopul psihoterapiei este ca odată identificate rădăcinile dezechilibrelor actuale să le elimine, iar prin acest proces să dispară şi simptomele asociate.
Apelăm la psihoterapie când ne confruntăm cu anumite traume, situaţii stresante, conflictuale, afecţiuni emoţionale, perioade de recuperare după pierderi importante, boli, abuzuri, dar şi când dorim să ne cunoaştem mai bine, când dorim să ne modificăm gânduri iraţionale, negative, când simţim că tiparele de comportament din prezent nu sunt optime.

În concluzie

Deși timizi, pașii pe care îi facem spre o viziune deschisă cu privire la psihologie și psihoterapie, sunt de necontestat!
A merge la psiholog devine o normalitate, a apela la psihoterapie își pierde din stigmat, iar oamenii societății noastre, modernă și digitalizată, încep să se îngrijească de sănătatea mentală la fel de firesc cum se îngrijesc de cea fizică.
Astfel, descoperim beneficiile de a discuta cu un specialist când ne confruntăm cu situații de viață stresante, care provoacă un dezechilibru în starea emoțională, în momentele în care avem nevoie de un ghidaj echilibrat și țintit spre soluții optime pentru a depăși dificultățile sau pur si simplu când dorim să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine.